Spre casă

moliciunea buzei purpurii

ochii ei căprui şi foarte vii

o sprânceană

şi o geană

albe ca în vise de copii

îmi fac drumul neted către casă

lung şi preumblat numai de ciute
de cu seară până la amiază

şi păzit de şapte muze mute

mă-ntorc în pădurile de brazi

către ochii ei căprui

şi foarte calzi

liniştea din umbra arămie

pasărea cu pana colilie

vârful înspre care ochiul meu

caută un ochi de Dumnezeu

pietre

numai pietre dau în pârg

cum obrajii ei dau în amurg

drumul meu deşiră către casă

rochia ei cea roșie de mireasă

22 august 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa