Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie

au prins gustul de gutuie

și te-aștept ca pe o simplă mântuire

dragul meu

te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă

pe icoana fără sfinți

Doamne, fă să nu mai cadă

și pe bunii mei părinți

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai

și-am uitat de mine, vai!

îmi răsună din biserici

gândul neamului străbun

îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă

pe orașul meu golaș

Doamne, fă să nu mai cadă

și pe-al neamului oraș

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii

prin nămeți și vijelii

îi aud și pe copiii

fără casă și orfani

îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă

peste vocile curate

Doamne, fă să nu mai cadă

și pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă

peste tine, neamul meu,

însă cine să-L mai vadă

pe bătrânul Dumnezeu

27 decembrie 2018, Constanța