Cu lipsa ta mă scutur de pe ram,
Pământul se desprinde de la geam,
Iar malurile mării vor să plece.
Şi când lipsesc din mine – nu te am;
Cu liniştea mă prind de timpul rece.
Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece,
Pământul se desprinde de la geam.
Văd moartea cum doreşte să mă-ncerce
Şi când lipsesc din mine – nu te am;
Aşa cum eu pe tine te-ntrebam,
Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece.
Şi mă priveam în ochi şi răspundeam;
Văd moartea cum doreşte să mă-ncerce.
S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece,
Aşa cum eu pe tine te-ntrebam?
Dar când ploua în mine să mă sece
Şi mă priveam în ochi şi răspundeam,
Răspunsul morţii – tot ce mai aveam;
S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece?
No comments:
Post a Comment