erai tăcută
ca un ceai
stors într-o lămâie
de toamnă
şi am scurmat
duşumelele tâmplelor tale
goale
de amintiri
cu pumnul greu
Dumnezeu
se întreba cine sunt eu
când mă rog sfinţilor
atât de cuminţi
dar sfinţi
strângând din dinţi
ani şi părinţi
ce suntem
No comments:
Post a Comment