Se flutură dorința în pasul meu, greoaie,
Iar așteptarea ta, ce
rătăcește-n ploaie,
Aproape că-i uitată,-nfiptă-n
băț de lemn,
Secată și murdară
așteaptă doar un semn.
Suntem înfometați, cu
gurile deschise,
Reci, buzele forțează,
aleargă indecise,
De sus în jos, haotic,
icnind de-atâta ger,
Cărarea mea ajunge pe
limbile de cer.
Eu dorm și știu cum visul
te caută, orbind,
Cu ochi feriți de mine,
toți sfinții par murind,
Dar trupuri ce se-ntind
de-acum insomniace
Închid un infinit ca
într-o carapace.
Rămânem între vis și
crudele trăiri,
Între aici și-acolo,
între copii și miri,
Nu-mi trebuie trezie,
palpabil vis închis
Pe buza ce forțează
și-aleargă indecis.
În ochiul alb voi plânge,
cu altul voi zâmbi,
Din liniștea ce curge,
treptat nu voi mai fi,
Pe gât de lemn dorințe se
zbat înspre neant,
Dar moartea este-aproape
și tu cât mai distant.
2004 – 16 martie 2017,
Constanța
No comments:
Post a Comment