menghina aceea
are culoarea pielii
şi scânceşte
când scânceşte uşa
care te duce departe
în casă
la masă
noaptea se lasă
moale
pe scaun
din oglinzi
pe sub grinzi
gândul de ieri se târăşte
până o înghite
bucată
cu
bucată
apoi se lipeşte
de încheietura mâinii
de culoarea menghinei
No comments:
Post a Comment