hai să îţi arăt
cum păpădiile se ciufulesc
de la atâta demenţă
pământul a-mbuibat
toţi copacii
şi aracii
de viaţă
şi-acum o scurge
peste căldura unui deal
în coama unui cal
pe fruntea unui mal
nu te-ntrista
doamna aceea
care coseşte ce-a mai rămas din noi
este şi ea copil
încă nu a fost smulsă
şi nici nu are copii bătuţi
în cuie
hai să îţi arăt
cum în miezul de mac
dracii tac
muţenia este a femeii care coseşte
şi cândva aceştia
vor fi înfiaţi
de dânsa
No comments:
Post a Comment