pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –
murim de sete
sau trăim pe-ndelete
într-o zi
am gustat acul undiţei
numai cu vârful limbii
sarea a înflorit
ca un mucegai fin
pe acelaşi vin
servit de trei dobitoace
la ciorba de potroace
de care nimeni nu mai vorbeşte
când timpul curge-n coadă de peşte
No comments:
Post a Comment