la şcolile de maiştri
tata a învăţat că tunurile
se curăţă dimineaţa de plumb
şi seara de moarte
a urcat pe casa bucureştenilor
şi a împuşcat vrăbiile
până m-a nimerit
în umărul pe care plâng
cei mai slabi copii
ai mei
dacă mă laşi
pot să cad
în acelaşi steag
arborat de tata
pe fruntea mamei
nu mă ruşinez
e vina celor o sută de ani
mâncaţi de noi
doar pe jumătate
No comments:
Post a Comment