ai rămas undeva
între cer şi pământ
pe tâmplele anilor
erau doi porumbei negri
nescuturaţi de povară
undeva într-o gară
marfarele se opinteau
îngreunate
cu drumurile mele
ale tale
niciodată ale noastre
de ce nu vă place iarna,
mama tuturor anotimpurilor?
este bătrână
sunt şi eu
dar nu va muri
decât odată cu mine
No comments:
Post a Comment