Ce-ai, Tanţo, de te uiţi la mine
Cu ochii ăştia zgomotoşi?
Sunt anii roşi
De-atât reproş
Şi-aşa îmi vine,
Când mi-e bine,
Să fug în tine!
Ce-ai, Tanţo, de te cerţi cu noi?
Cum care noi?
Noi amândoi!
Cu buzele-astea-mpleticite
Pe lujer sur,
Nici bun augur,
Nici trandafir,
Nici chilipir,
Cu genele-astea aurite
Să mă dai lumii înapoi!
Copacii goi
Stau la taifas.
Mai e un ceas
Şi fug în tine,
N-a mai rămas
Nimic din mine.
Ce-ai, Tanţo, ce-ai de împărţit?
Lasă copilul ghemuit,
Lasă copilul ghemuit,
Unde e cald!
Cum unde?-n noi!
Cum care noi?
Noi amândoi!
Degeaba mi l-ai perpelit.
Copilul ăsta iar ne creşte,
Nici Dumnezeu nu ne iubeşte
Aşa cum ne iubeşte el.
Şi-i blând,
Şi-i miel,
De lacrimi chel,
Şi ne zâmbeşte într-un fel
Cum Dumnezeu n-a mai zâmbit.
Ce-ai, Tanţo, de nu m-ai iubit?
Tanţa zăcea
Pe-un colţ de stea.
Păcat de ea.
No comments:
Post a Comment