Oameni buni şi frumoşi pleacă-n moarte, pe jos,
Într-un zbor meritat, fără niciun folos,
Oameni sinceri şi buni nu au timp să mai stea
Printre noi, ce trăim parcă altundeva.
Nu-i cunoaştem, nu-i ştim sau îi ştim prea puţin
Şi pământul e gri, cimitirul mai plin,
Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost,
Amintirea cu ei ne mai ţine-adăpost.
Cu un braţ mai înalt, ca o coamă de munte,
Cineva ne ucide-n stupide-amănunte;
Suntem veşnici deodată, eram veşnici şi ieri,
Suntem victime oarbe şi cerşim graţieri.
Oameni buni şi frumoşi pleacă fără cuvinte,
Lasă-n urmă tăceri şi aduceri aminte,
Oameni sinceri şi blânzi, oameni care iubesc,
Se grăbesc să ajungă-ntr-un loc nelumesc.
Noaptea asta e grea. Fă-ne, Doamne, lumină!
Iar ai smuls dintre noi oameni buni, fără vină,
Noaptea asta e grea şi subit infinită,
Ne condamni să trăim clipa ei chinuită.
Ce păcat pentru voi, nu e loc pe pământ,
Doamne, schimbă, te rog, negrul deznodământ!
Şi ce trist, şi ce gol... Aţi plecat nicăieri.
Doamne, schimbă, te rog, fă din moarte-nvieri!
Până-aproape de voi ar mai fi doar un pas.
Oameni buni şi frumoşi, vă salut, bun rămas...
No comments:
Post a Comment