Strict translucid

Despre unii oameni se scrie,

Despre unii oameni se cântă,

Mâhnirea lor pare să fie
A celor ce nu mai cuvântă.

‘Năuntrul meu bate-n metal,

Ducându-mi spre sine-un afront,

Prea ascuţit şi poate letal,

Din refrenul călugăr şi ciont.

Aş vrea să particip cu pietre

La ce suntem noi – un complot – ,

Dar prin noroi, suntem o luntre

De gânduri, ce stau lângă cot.

Absurdă e lumea cu tine,

Absurd e şi strigătul mut,

Care se pierde peste coline,

Ţinând amintirile scut.

Ce strict e prezentul, se pare,

Cu noi şi cu tot ce-i al tău,

Ce strict este totul când moare,

Părerile sunt prea de rău.

Se-mbată cu tine copiii

Din noi, care cred în poveşti,

Se-mbată cu tine şi viii,

Din tot ce eşti... Nu mai eşti...

28 mai 2016 - 13 iunie 2017, Constanţa