Cămile şi cai

sunt un om vesel

şi tăcut

prin geamul trenului

văd cămile şchiopătând

în sinea mea

se cunună nopţile

caii mei cu fruntea lată

ies din gloată

unde mă duci,

macaz nenorocit?

înainte de primul mai

îţi băteam câte-un cui

în tandem cu roua

acum

în pustiul ăsta de pretutindeni

unde mă duci?

mâine stau slugă morţii

azi

azi mă uit prin geamul trenului

să văd

cămile şi cai

25 iunie 2017, Constanţa