Alunecăm pe mochete obscene

vom muri

și nu vom ști

de toate câte s-au mai întâmplat

și-au tulburat

apele deja prea tulburate

a trăi –

o mare nedreptate

o povară cruntă

ori o boală

da!

pledez cu ochii-nchiși

pentru pedeapsa capitală

de a trăi mai mult decât suporți

sunt morți

cei de care vag ne amintim

când se mai întâmplă să citim

deci,

să murim!

dar să murim decent și cât se poate

a trăi – o mare nedreptate

scrieți voi ce vreți în testament

21 septembrie 2018, Constanța

Îmi spuneai relaxat să te uit conștient

palmele care-au lăsat urme pe uși

au fost cândva cărăbuși

pe care îi coloram cu guașe diluate

și așa, pe nerăsuflate,

îi trimiteam pe acele poduri de gheață

din Atlantida

și nu făceau față

alunecau ca proștii la intrare-n oraș

iar cactușii îi luau pe făraș

în eventualitatea în care, desigur,

s-ar fi dezmeticit

și ar fi revenit

pe ușile care se-nchid repetat

nu dintr-un motiv anume

ci de la palmele care

s-au întâmplat

16 martie 2017 – 21 septembrie 2018, Constanța

Suflete caraghioase lângă balustradă

în toate formele distincte

urăsc iubirea care minte

și cere dinte pentru dinte

urăsc iubirea cu dobândă

care se vinde la secundă

ca o prostituată scundă

în toate formele distincte

iubirea-mi iese dinainte

și fără nicio rugăminte

o-mpăturesc la sân cuminte

11 martie 2017 – 21 septembrie 2018, Constanța

Când m-am hotărât să cercetez infinitul

palme grunjoase

pe umerii ei

și toate-acele nume de femei

care-ntrebau despre nimic

sau măsurau incandescența

becurilor din bordel

era și el

cumva la fel de plictisit

tot încerca asocieri

cu o-ntâmplare elocventă

ții minte cum ne-am întâlnit?

normal că nu

cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă

era o văduvă bolnavă

care avea în loc de cecuri

incandescența unor becuri

10-21 septembrie 2018, Constanța

Amănunte

cine-ndrăznește să-mi explice

traiectoria lunii care-a uitat

să se ridice

pe dealuri bătute în cuie

ea doarme lângă sâmburele de gutuie

și din odihna ei înțeleg

așezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi

amestecate cu oase și noroi

să n-o deranjăm din această latență

nimic anormal

are și luna dreptul suprem

la o frumoasă demență

18-19 septembrie 2018, Constanța

Cerneala celor deprimați

„hulubi se cuibăresc în clopote de nuntă

și doamne! ce păcat când nimeni nu-i ascultă

iubito, lumânarea se stinge pe obraz

mă sting și eu, iubito, aici în Alcatraz”

nu știu ce a înțeles ea

din această telegramă

dar a ales conștient

să nu mai fie mamă

10-19 septembrie 2018, Constanța

Sacrilegiul picioarelor batante

diminețile noastre albastre și tulburi

cărămizile-n ploaie

ruginite de sâmburi

și otravă pe zid

zidul pus între noi

deficitul iubirii-mpărțite la doi

bate-n poartă sinistru o femeie vulgară

casa parcă se-ndoaie

sub efigii de ceară

și otravă pe zid

zidul pus între case

deficitul iubirii-n mormane de oase

bate-n poartă sinistru o femeie străină

părul negru își taie

se ridică tulpină

și otravă pe zid

zidul pus închisoare

deficitul iubirii-ntre două topoare

bate-n poartă sinistru o femeie de lemn

prin hârtii și noroaie

negreșit pune semn

și otravă pe zid

zidul pus înclinat

deficitul iubirii care nici n-a contat

6-19 septembrie 2018, Constanța

Două clipe

trebuie să înțelegeți

și să acceptați

toată această contemporaneitate

ne împuținează așteptările

schilodește amintirea

și prin forfecarea celor sfinți

o clipă ajunge la noi

și alta

nicăieri

7 iunie 2017 – 19 septembrie 2018, Constanța

O glumă descoperită la macroscop

de ce am tendința să vorbesc la per tu

cu ființe bipede ce nu știu să scrie?

tot circul acesta necesită-n grabă

o altă filosofie

dumneavoastră, stimabile,

sunteți deștept

cît timp vi se zbate puțin ochiul drept

nu, nu vă jignesc!

dimpotrivă, chiar nu!

dar cred că sunt mult prea măruntă

și limba mea cruntă

refuză tendința de a vorbi

la per tu

dumneavoastră, probabil,

priviți cum mă-nclin

perspectiva e alta

parol! doar leșin

chapeau!

dumneavoastră nu sunteți prost

doar de-a dreptul cretin

16 septembrie 2018, Constanța

Folosind urmele roșii

este ciudat cum nu trebuie să faci nimic

pentru ca petalele cireșului

să ajungă

pe șotronul copiilor străzii

nu clipi

de prea multe ori

te întrebi

dacă nu cumva

chiar ei au căzut de acolo

de unde?

și anotimpul negru îți răspunde...

15 septembrie 2018, Constanța

Ca să știți

Dumnezeu

când s-a împreunat cu diavolul

a născut un profet

care a-nceput să propovăduiască

despre bibliile îngropate

sub moaștele Paraschivei

și de-atunci

semnul sfintei cruci

se bate invers

10 septembrie 2018, Constanța

La margini de seară cânta o vioară

privește

fluturii care duc iarna pe umeri

și noi

într-un altar de frunze moarte

deschidem porțile cărții

avem ce-avem cu morții

dar nu cu moartea

ne va ține de cald

iar fluturilor le va fi dor

de ghilotină

3 septembrie 2016 – 9 septembrie 2018, Constanța

Mecanismul haotic al umărului de care vorbeai

suferiți, proștilor!

că doar așa veți ajunge la suferința divină

primiți cu brațele deschise

crucea are nevoie de anvergura lor

pentru a sta în picioare

este scris de mii de ani

cum

și de ce

și pentru cine

și cît

rugați-vă

să vă ia suferința înapoi

jocul de-a baba oarba cu Dumnezeu

este o îndeletnicire continuă

suferiți, proștilor!

acceptați

dar măcar nu vă mai rugați

să vă ia suferința înapoi

7 septembrie 2018, Constanța

Liniştea dinaintea apocalipsei

Încă aud ecoul vechi şi trist

În peştera din munţi de ametist,

Acolo unde jaspul se mai coace

Sub iarna învelită de cojoace.

Întinsă pe bezmeticele maluri

Ale pârâului, ce sapă-n valuri-valuri,

Ating cu vârful degetului stâng

Imaginea oglinzii-n care plâng.

Mă-ntreb dacă în casa mea de-acum

Doar liniştea îşi mai croieşte drum;

Pârâul parcă-a stat şi meditează

Cu tot cu trupul meu, ce balansează.

Incendiile toate ard mocnit

Pe munţii-mpăduriţi cu afanit

Şi ciutele mă caută-nfierat

La ora-n care ceasul mi-a sunat.

Se stinge lumea verde şi banală.

Apatic, în pârâu, se toarnă smoală,

Iar noaptea îşi dă soarele deoparte;

Apatic gust şi eu din viaţă-moarte.

16 septembrie 2016 – 4 septembrie 2018, Constanţa

Corespondențe

cei care se cred genii

s-ar putea chiar să fie

pentru că sunt nebuni

și nu au noțiunea de modestie

nu se deosebesc de ceilalți

pentru că nici măcar nu-i vezi

trebuie doar să crezi

că undeva

într-un film care se derulează

de-a-ndoaselea

cărțile se deșiră în picturi de Goya

și geniile se vindecă

de paranoia

1 septembrie 2018, Constanța

Ceva anume

e nevoie de fiecare om

pentru ceva anume

de exemplu

cineva care să știe

cum se ridică din spume

avatarul nefericiților

de cineva care mormăie

nu numai în somn

de cineva care bâiguie

despre orbită

cum că ar fi fost construită

din amalgamuri de cuarț și pirită

e nevoie să fim indulgenți cu aceia

care slăvesc femeia

degeaba, aș zice

ea știe să se ridice

din păcura morților

bărbatul îi întinde o mână

așa se face

ea se încăpățânează și zace

ani la rând pe ascuns

într-un carusel neuns

e nevoie de oameni

pentru ceva anume care

ne trage înapoi

oricât de sarcastic ar fi anotimpul

ziguratelor inundate de ploi

31 august 2018, Constanța

Fragment 13

         Observați cum se împletește acest coș de nuiele! Jur pe toți sfinții Nicolae că balta are pește. Și peștele are Balta lui. Bafta lui că este ca laptele. Spuma îl ține în viață. El privește de după gratii. Și toți îl ajută să trăiască. Ei fac spume din cele mai rafinate, aproape intelectuale și apoi se plâng. Și se uită. Pe geam, pe drum, pe onoarea mea.

         Dacă mă întrebați de unde știu, este simplu: au dat în scris. Până n-au mai putut. Au ostenit, au ostenit bine, apoi au dat iar.

         Mă aflu totuși ȋntr-o încurcătură. Frisoanele și Frisonii, specie rară de altfel, se întâlnesc la Sediul Central pentru dezbateri periodice. Varga doar se arată. Alluminati, cum sunt cunoscuți în cercurile deschise publicului, cultivă doze de întuneric până se crapă buza paharului. Paharnicul, un fel de dumnezeu de rezervă, are la piept, pe dinăuntrul cojocului, un sufertaș cu multe ace. Pentru toată Frisoneria.

         Trebuie căutat capul de moluscă. Am început trierea. Ață albă avem, nu mai rămâne decât să-l coasem bine de perdea. Perdeaua lor. Mie îmi place fără.

20 iunie 2018, Constanța

Never Friends

through a mirror of ice

sunset rolling afar

there is much to the known

as there is to the heart

taking part in a gambit

of mischievous dice

rolling over again

and again

and again

on the floor where she lies

where she cries

little is

a peculiar bed

crawling under the window

yes, we can seal

in a silly bouquet

all the arms we've rejected

all the throats missing hands

you and her in the foreground

me and you

never friends

3^rd June 2018, Constanta, Romania

Dogmatic Silence of Children

watch these crooked children

how they carry the labour of a century

parents are silent

or went mad

watch these crude children

and tormented as a hill's bottom

brushed by waters

there is no steed

to ask for nails into his bridle

it is our turn

to grind

and die

as we would have never been born

drained is the beginning hour

of a world that seems to haste

towards an aberrant drift

watch the squatted daughter

as she begs for water and light

we are to blame!

in vain

drained is the beginning hour

of a world that seems to haste

from bone to bone

to no avail

1^st June 2018, Constanta, Romania

(translated from ”Dogmatica tăcere a copiilor”)