Rămâi cu bine

În liniştea luminilor curate

Se zbate o copilă fără gând,

Iar pasul ei, cu frunza tremurând,

Spre moarte ar avea întâietate.

Mai trece o egretă, când şi când,

Cu aripi sângerând de greutate,

Sub streşine de case-abandonate,

Obrazul i se pierde-n soare blând.

„Rămâi cu bine”, spuse ea smerit.

Întunecimea stelelor puţine,

Pe casa ei cea nouă de granit,

Adulmecă pământul părăsit;

Se-aude un ecou... „Rămâi cu bine”...

Copila parcă nici n-ar fi murit.

3-4 martie 2018, Constanţa