femeia
îmi citește în cafea
de
dimineață de la ora nouă
apoi
îmi dau o pâine pe din două
și
mă gândesc la moarte și la ea
copacul
meu din curte putrezește
și
astăzi Dumnezeu plânge cu noi
te
cere iadul înapoi
uite
cum crește
această
raniță de lemn
care
se duce la război
să
fie semn că nimeni nu-i de veghe
la o
distanță de un infinit și-o leghe?
femeia
îmi citește în cafea
de
dimineață de la ora nouă
aș
vrea să pot să-i spun să tacă
îmi este
teamă că-și ia moartea după ea
și
pleacă
8
august 2017 – 2 octombrie 2018, Constanța
No comments:
Post a Comment