Chemare

din limba mea ascuţită

veninul aspru şi dulce

mângâie creştetul dracului

aproape de gleznă să-l culce

cu ochii mai trişti ca femeia

ce-ngroapă copiii de prunci

orfan e pământul în care

cu îngerii negri te-arunci

şi cântecul verde se-aude

în papura nopţii subţire

copilul iubirilor crude

mă prinde în horă de iele

când noaptea se numără stele

şi luna adoarme-n privire

cămaşa ţi-e plină de dude

strivite de sânii ei goi

ţăranii îşi caută oi

şi tu...

tu cauţi cu limbă de moarte

veninul meu dulce din vorbă

să pui răsăritul deoparte

să pui două lemne pe foc

din razele soarelui sparte

în iadul meu vino fă-ţi loc

2 august 2017, Constanţa