Vise mărunte

Visul schilodit în mine,

Visul tău ori visul nostru,

Zdrenţele pustiei fine

Schingiuite în căpăstru,

Floarea cactusului negru,

Strâns în palma peste frunte,

Şi chipiul tău funebru

Peste buzele mărunte.

Dacă merge înserarea

Pas la pas cu o nălucă,

Toată teama, disperarea,

Cu puterea ei caducă,

S-ar propti în urma vie

A copiilor de melci

Şi-ar pătrunde, cine ştie,

Prin albastrele butelci,

Până la cotorul casei

Nezidite, fără uşi,

Ca o curgere-a melasei

Peste claia de păpuşi.

11 aprilie 2017, Constanța

Tot despre lună

Toarce luna-ntr-o poveste,

Suie luna sus pe creste,

Luna cade-n ochiul meu,

Luna curge-n Dumnezeu,

Luna mârâie-nspre oi,

Lupii-o mestecă-napoi,

Luna mişună pe mare

Şi m-adulmecă de sare.

Sare luna printre miei,

Se ascunde-n vocea ei:

Pielea ta îmi e totuna,

Când se-mpreună cu luna.

Dumnezeu închide-un ochi,

Luna-i spune de deochi,

Luna faţa îşi întoarnă

Şi mă ninge-n iarnă-iarnă.

Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.

Smirnă stau, să stai şi tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.

30 martie – 10 aprilie 2017, Constanţa

Ascuns

smoala vâscoasă

mă umple pe dinăuntru

m-am împrietenit

cu iedera

care m-a gâtuit

vocile osificate în pereţi

gurile fără gingii

înroşite în foc

umerii scofâlciţi

frunţile netezite de lacrimi

smoala vâscoasă

mă umple

până dau pe-afară

miezul abanosului

pe care l-am plantat amândoi

cu mâinile încrucişate

şi goale

7 aprilie 2017, Constanţa

Blister

when trees breathe me

in a quiet lamb path

no wind

no moon

no me or what’s left

can bring me some pieces

of tomorrow today

so I stay

I pray

for a child of

no colours

for a colour of

no life

for a life of

no death

7^th April 2017, Constanta, Romania

Mocăniţa

sânul era presat

de calea ferată

o dungă neagră urca

pe coapsă

până la ceea ce a mai rămas

din ceea ce am smuls

diblurile au prins rugină

sub ochi

mă gândeam

la ultima ei

dorinţă

fumul gri ieşea din păduri

5 aprilie 2017, Constanţa

Ce tot îmi spui de Ana?

amestec făina oaselor mele

în bolul osului tău

din care fluieră coclaurile

neumblarea noastră

nu face decât să ne depărteze

de zidurile pe care le ridicăm

şi pe care le văruim

cu oase

4 aprilie 2017, Constanţa

Un alt păcat, mai nou

s-a uscat vâscul

tu n-ai venit

un scaun întors

către răsărit

două mere pe masă, trei

nemuşcate

romanţă şi discuri uzate

o zi, poate şapte,

poate opt,

răstimpul în care trei mere s-au copt

s-a uscat vâscul,

nu cred că-mi pasă

dar am să pun

tacâmuri la masă

pentru două păcate

din măr

şi blestem,

pentru şapte-opt zile

în care nu vrem

să ne ducem paşii pe jar încins

să stingem lumina

cerul s-a stins

să strângem şi masa

din mărul muşcat

doi sâmburi,

trei sâmburi,

sub vâscul uscat

10 iulie 2016 – 3 aprilie 2017, Constanța

Din habarul pus deoparte

pe limba lupului flămând

dănţuiesc patruzeci şi şapte de pitici

aproape rupţi de coşmar

între două epoci abstracte

în vârful cozii

mă legăn

cu orele-ntr-o palmă închisă

cu patru coapse de femei

pe lângă retină

şi fără nicio limită

a armoniei

ori a cusurului

binemeritat

3 aprilie 2017, Constanţa

Dramatic

ştii cum e să calci

pe bumbi de tăceri

în tandem cu morţii

care bat

în tavanul pământului?

ştiu

cum să nu ştiu

tocmai de aceea

ne îngropăm sistematic

de la stânga

la dreapta

când n-ai ce face

scrii

şi când n-ai ce spune?

mori

2 aprilie 2017, Constanţa

Pubela cu fluturi

becurile chioare

pâlpâiau pe-o bancă

la fel de banal

ai venit

ai plecat

sunt câteva depărtări

care nu mai au becuri

ţigări

bilete de teatru

zimţate pe margini

toţi vor să izbucnim

într-un anotimp negru

ei nu ştiu că banca

se scurge

într-o pubelă cu fluturi

2 aprilie 2017, Constanţa

Două zăpezi

Mansarda mea albastră, cu trandafiri de talc,

Împiedicatul tunet se-ascunde în făptură,

Făptura mi se-ascunde-n iubiri-miniatură,

Mansarda mea în unghiuri, cu flori pe care calc.

Mansarda mea bolnavă, bolnave anemone,

Apoasele ferestre, apoase-ncrengături,

Pervazuri şi pervazuri, iubiri-miniaturi,

Mansarda mea în unghiuri, bolnave histrione.

Molateca ta palmă vibrează-n umeri, umeri

Şi uite cum se duce o candelă de os,

Şi uite cum se duce conturul tău sticlos;

Cu palmele, mansardă a timpului să numeri.

1 aprilie 2017, Constanţa

Această ascultare

Am ascultat povestea tuturor

Cu-nfrigurarea primei seri de mai

Şi tata îmi cânta duios din nai,

Iar pâinea se cocea greu în cuptor.

În tropotele mânjilor bălai

Rotea câte o umbră de cocor,

De mama şi acum îi este dor

Cum stăruie în prispa dinspre Rai.

Vom pune după sobă asfinţit

Şi-n urma lui, albinele-nfoiate

Se vor agoniza la nesfârşit,

Până ce vom opri din neoprit,

Pe lângă trei pahare-ndoliate,

Această ascultare ce-am hrănit.

19 februarie – 31 martie 2017, Constanța

Dixit

cuvintele astea se mureau

unele pe altele

pentru că numai aşa aveau

o trăire în plus

noaptea se leşina înspre mine

iar eu ignoram

de la primul punct cardinal

la penultimul

ultimul eram eu

31 martie 2017, Constanţa

Eşti copac

pe drumul meu

sunt multe drumuri

în stânga – buruieni

în dreapta – buruieni

la a treia răscruce

un afin se-nfige

cu rădăcina în iad

băltoaca îl hrăneşte

până la sevă

otrava rostirilor de prunci

cu un mugur de crin în torace

îi dau ocol

îl adulmec

până sângerează ochii mei

ochii tăi

ochii ochilor mei

ochii ochilor tuturor

mă-ndeamnă la culcuş

de frunze reci

eu mârâi

şi trec mai departe

30 martie 2017, Constanţa

Naufragiu

odioase lacrimi

care sapă

luciul obrazului subţire

câte-un şanţ

pentru fiecare bolboroseală

a naturii

câte-o groapă

pentru fiecare

limbă moartă

vâslesc şi eu

cu lopeţile îndoite

26 martie 2017, Constanţa

Limite

toţi au propriile limite

iar o mare parte din aceştia

au şi limitele celorlalţi

o mare parte din cei care

au şi limitele celorlalţi

au şi limitele impuse de societate

iar o mare parte din aceştia

nu au nicio limită

25 martie 2017, Constanţa

Nu mă lăsaţi

Nu mă lăsaţi să putrezesc

În lumea asta de poeţi,

Pentru că ştiţi cât eu plătesc,

Acum când cresc între pereţi.

Prin geamuri negre şi mortar

Mă mai zideşte câte-un fiu,

Aproape singur, ca Icar,

Voi fi şi eu mult mai târziu.

Dar astăzi ţin stele de gât,

Să le sluţesc la infinit

Şi poate singur şi urât

Voi arde tot ce am zidit.

Îmi cere cartea zlot de fier,

Pentru că par a fi mai demn,

Dar moarte este tot ce-i cer,

Acum, când la sfârşit, pun semn

Şi de la capăt tac şi scriu.

Fiară-n repaos m-aş privi,

Când ştiu că slovele-n sicriu

Se răscolesc pentru-a zidi.

16 februarie – 24 martie 2017, Constanţa

Fiicei mele

micuţa mea

cu ochii prinşi în catarame

lâncezeala pescăruşilor morţi

limpede ca perla din scoică

limpede ca puiul din ou

limpede ca miezul de nucă

te va îmbrăca

până în primul abis

în care vei zăbovi

preţ de o infinitate

tu încă nu ai habar

de animalele bipede

ori de păsările liniştite

micuţa mea

cu ochii storşi în ghiocei

aşteaptă-mă pe buza prăpăstiilor

săpate de mine

cu linguriţa

primei împărtăşanii

24 martie 2017, Constanța

O altă zi de păcătos

În suflet ros,

În gând pios,

Când ne rugăm

Din os în os,

Zi după zi,

Fără folos,

Ne răstignim

Cu susu-n jos,

Până găsim

Ce-i găunos.

Nu-i înger prea

Mărinimos,

Nici drac în iad

Prea generos,

Nici dumnezeu

Prea omenos,

Nici un păcat

Prea ruşinos,

Care să vrea

Copac umbros,

Care să bea

Lac leşios,

Care să stea

Neputincios

Pe coapsa mea,

Pe ochi sticlos,

Pe buza mea,

Dormind frumos,

Pe braţul tău,

Cerşind duios

O altă zi

De păcătos.

27 octombrie 2016 – 24 martie 2017, Constanţa