Visul schilodit în mine,
Visul tău ori visul nostru,
Zdrenţele pustiei fine
Schingiuite în căpăstru,
Floarea cactusului negru,
Strâns în palma peste frunte,
Şi chipiul tău funebru
Peste buzele mărunte.
Dacă merge înserarea
Pas la pas cu o nălucă,
Toată teama, disperarea,
Cu puterea ei caducă,
S-ar propti în urma vie
A copiilor de melci
Şi-ar pătrunde, cine ştie,
Prin albastrele butelci,
Până la cotorul casei
Nezidite, fără uşi,
Ca o curgere-a melasei
Peste claia de păpuşi.
No comments:
Post a Comment