plouă
tomnatic în zile de-april
candele
stinse fără fitil
umbrele
noastre curg într-un zid
mâini
fără tâmple
tâmple
ascunse
uşile
unse de-atâtea plecări
copiii
uitaţi
şi
noi, şi urmări
plouă
sinistru – tropot de cai
norii
înghit şi marea
şi...
stai!
întoarce
copacul căzut peste noi
urcăm
împreună
urcăm
câte doi
dar
unde mă porţi?
ce
mai contează?
suntem
aproape de-ultima-amiază
stai...
poate
n-ai o mână de grund
şi
totuşi...
şi
totuşi?
de
mine te-ascund
16 aprilie
2017, Constanţa
No comments:
Post a Comment