Gata, a venit momentul să scriu ce am de scris.

Acum, că a trecut momentul, pot să spun că sunt mult mai mişto decât Ureche sau Neculce, pentru că eu scriu despre viitorul lor, dar ei nu au scris niciodată despre al meu :)

Vineri, 21 aprilie anul acesta, a avut loc întâlnirea următoare a Cenaclului literar Glykon. De data aceasta, domnul George Mihalcea a fost cel care a introdus în program pe fiecare.

Apariţie nouă, deloc spectrală, materializată de Oana Cătălina Bucur, la secţiunea poezie. Pare-se că hazardul a fost laitmotivul episodului cu pricina, deoarece domnul George Mihalcea a întâlnit-o întâmplător într-o gară şi, din vorbă în vorbă, s-a ajuns la poezie, cine ce mai scrie şi iată că invitaţia a fost onorată cu succes. Oana este profă de ştiinţe socio-umane, licenţiată în filosofie, pictează propriile texte (la propriu - ne-a prezentat un volum de pictopoeme, care se pot observa în imaginile articolului), este pasionată de lucruri pe care din păcate nu le-am reţinut, dar care au, ştiu sigur, impact asupra evoluţiei sale artistice :) Din cartea primită cadou, "Transmutatio Mundi", George Mihalcea ne-a prezentat câteva texte scurte, fără titluri, în "versuri puţine, unde sunt adunate expresii poetice de impact, dar nu într-un mod violent", spune el. "Este o poetă veritabilă, care voit sau instinctiv şi-a condus textele către un nivel de sublimare nemaipomenit" (G. Mihalcea).

"îngerii vorbesc pe limba mea" (Oana Cătălina Bucur) - poem într-un singur vers.

Desigur, autoarea a accentuat nota hazardului şi a citit "poeme la întâmplare", în ideea că a deschis la întâmplare volumele şi a citit exact acolo unde s-a deschis. Pentru mine, pictopoemele au fost ceva inedit, le-am studiat îndelung după ce s-a disipat întâlnirea, nu numai datorită compoziţiei artistice, cât şi a problematicii textuale. Mulţumim, te mai aşteptăm, de-acum eşti glykoniană :D

Primul moment muzical: Laurentiu Marinescu. Melodii pe care le ascultăm cu mare plăcere :) O surpriză mare de tot pentru mine a fost atunci când am auzit versurile poeziei "Lampa stinge amorţeala" pe notele născute din talentul dumnealui. Vă mulţumesc frumos. Şi, desigur, îi spunem şi "Aşteptare", mai ales că a fost scrisă în perioada când Silviu era în voiaj şi mă anunţa că mai este foarte puţin şi ajunge acasă... O voi reasculta cu plăcere, atunci când vor apărea şi restul înregistrărilor de la întâlnirea noastră. O melodie nouă (paradoxal spus) pe versurile lui Eduard Zalle, "Cântec vechi". Dar "toate-s vechi şi nouă-s toate" (Eminescu). Prima dată a fost cântată în Timeless, atunci când am avut primul nostru recital "de scenă". Alte două melodii, din repertoriul binecunoscut deja al domnului Laurentiu Marinescu, au rotunjit acest moment frumos.

Domnul Constantin Ghiţă, care i-a urmat în program cantautorului Laurentiu Marinescu, a fost o altă surpriză a întâlnirii, de care se face vinovat, din nou, domnul George Mihalcea :) Constantin Ghiţă a frecventat cercurile Revistei Tomis, a navigat, a lucrat în Elveţia, în UK, dar "este născut şi dăruit poeziei", aşa cum ne prezintă domnul George Mihalcea. Iată că s-a întors în matca sa, prezentându-ne fragmente din prima carte de autor, "Hibernare", apărută în 1997 (autoarea graficii este chiar sora dânsului). Poeziile sunt apărute în ordinea inversă scrierii lor şi... chiar aşa ni le-a şi citit! "Este teluric şi diafan, spirit contorsionat, un suflet exilat oriunde, inclusiv în sine şi, sublimând aceste trăiri, ne duce în lumea lui", afirma George Mihalcea în momentul în care ne prezenta, pe scurt, cine este autorul. Textele sunt scrise în perioada 1978-1982, iar majoritatea volumelor au fost vândute cu precădere în Elveţia. Nu termină bine de spus ce şi cum despre ceea ce va urma să citească şi... apare domnul Walter Ghicolescu, care tocmai ce se întorcea de la cel mai recent concert avut cu numai o zi înainte. Recitalul de poezie al domnului Ghiţă a accentuat şi mai mult complementaritatea teluric-diafan. Metafore puternice, inedite, cu impact imediat.

Momentul muzical, susţinut de Lucian Gevelegian, a început cu versurile lui Sorin Poclitaru, "Tu, ca o ploaie". Minunate versuri, minunată interpretare. Şi, cum arta nu se dezice de spontaneitatea-i intrinsecă, i se alătură domnul Walter Ghicolescu cu un acompaniament de muzicuţă. Desigur, aceste momente sunt unice şi merită să le imortalizăm, atât cât se poate, numai şi numai pentru aduceri-aminte. Şi este de ajuns. A urmat domnul Gevelegian cu o compoziţie nouă, pe versurile poetului Eduard Zalle, "Atât de mult", apoi o a doua compoziţie nouă, de data aceasta pe versurile poetului George Mihalcea, "Veşnici doar în clipa-n care ne-am ştiut". La final, mai ales că era zi aniversară pentru cea mai bună voce din istoria folk-ului feminin românesc, nesfârşita Tatiana Stepa, "Copaci fără pădure", versuri Adrian Păunescu. Un moment absolut splendid, emoţionant, oferit către noi de domnul Gevelegian. Am cântat şi noi, timid, alături, dar eram acolo şi ne-o aduceam aminte, fiecare în sinea lui şi pentru sine.

A urmat o pauză de vreo zece minute, cât să mai pufăim şi noi şi să ne pregătim pentru partea a doua a programului, care a început cu Ionuţ Daniel Ţuca, procuror şi membru CUC :D (Cercul Umoriştilor Constănţeni). Umor, umor, dar ce umor 😂😂Bună intervenţie, cu secvenţe de rondel epigramatic (desigur, rădăcinile rondelului în umor se află şi-n satiră, ce credeaţi?), aşadar putem spune că domnul Ţuca ne-a trimis la începuturile rondelistice ale vremii. Am râs, am bătut din plame, ne-am amuzat. A intervenit şi domnul Petru Brumaru, completând atmosfera veselă şi colorată, apoi domnul Walter Ghicolescu, atenţie! :DRecită "Rondel aniversar", al lui Grumăzescu. 🤣😄Domnul Ţuca închide recitalul printr-un catren scris de G. Petrone. Frumos, domnule, mai vrem, mai vrem!

O intervenţie singulară, dar puternică, a avut-o domnul Daniel Dinca, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care, spune el "nu scrie decât atunci când simte că poate să purifice sau să elibereze". Ne-a citit un basm, "Căprioara", care ne-a ţinut pe toţi cu suflarea tăiată. Emoţionant conţinut, final tulburător. Frumos, trist, moarte, iubire. Cele patru puncte cardinale ale artistului :)

Recitalul muzical de final a fost susţinut de Walter Ghicolescu. A venit cu melodii noi :D pe versuri mişto :D , mai ales de la a doua melodie în colo, că prima a fost pe versurile mele, "Echilibru-n eprube.. ăă pardon, piruetă" 🤣🤣😂Frumos tare a cântat-o. M-a făcut să cred că eu chiar am scris bine, deşi este efectul vocii şi a melodiei, ăsta e adevărul gol-goluţ :) Ei bine, a doua melodie, "M-a mângâiat un înger trist", versuri, George Mihalcea. Acea melodie care i-a scos din ţâţâni lacrimile autorului, în Timeless, pe când o auzea pentru prima oară pe acordurile din chitara lui Walter Ghicolescu. A urmat un cântec tot pe versurile lui George Mihalcea, "Psalmul rostuirii florilor de mac", care l-a ridicat din nou de pe scaun pe autor. Acesta a ţinut să-l îmbrăţişeze pentru momentul emoţionant. Este, oameni buni, este! Să îţi auzi, în modestia ta, versurile pe care le-ai putea crede poate umile, să le auzi rostite pe note muzicale, pe voce, chitară, este un moment de maximă intensitate. A continuat cu o melodie foarte veselă şi antrenantă, "Câmpenească", versuri Eduard Zalle, care ne-a adus zâmbete largi pe faţă, veselie, fericire. Şi, totuşi, lipsea cineva din peisaj. Parcă nu era echipa completă, fără Marin Sorescu! :D Desigur, "Contabilitate". Mulţumim, Marin Sorescu, pentru lecţia de viaţă-moarte, mulţumim Walter Ghicolescu, pentru lecţia de poezie-muzică!

Ne apropiem de final. Aşa, acum, că suntem la final, cum obişnuim la fiecare întâlnire, fiecare recită câte ceva ce îi place din literatura universală, creaţie proprie sau nu, fie că scrie sau nu. La acest eveniment participă toţi cei prezenţi, după bunul plac :) Domnul George Mihalcea a recitat "Carte poştală II", versuri Romulus Vulpescu, desigur, cu acelaşi talent de netăgăduit de recitator :) Eram toţi la Tîrgu Mureş, alături de cafeaua regretatului Vulpescu. Oana Cătălina Bucur ne-a recitat un text scurt, ales de mâna hazardului, eu am citit proza cu străinul şi negreala solară :D , domnul Daniel Dinca a recitat un poem creaţie proprie, fără titlu, a urmat domnul Ţuca, apoi domnul Walter Ghicolescu, care a recitat "Chibritul", cu aceeaşi dezinvoltură cu care ne obişnuieşte şi la concertele dumnealui, când alătură şi un moment de poezie recitalurilor sale, apoi poetul Eduard Zalle ne-a recitat din poetul neamului românesc, Eminescu, "De câte ori, iubito..." şi încă o poezie creaţie proprie, dedicată poetului Bacovia, "Plimbare funerară", sobră, neagră, profundă, intensă.

Atmosfera se liniştea. Chiar s-au citat versuri din "Linişte", a lui Blaga. Totul ca totul, dar seara s-a încheiat cu Nichita Stănescu. Şi cum să nu rupi liniştea cu o linişte şi mai mare, când Stănescu este ca o sabie de cuvinte înfiptă în tâmpla cărţilor ce vor mai fi venit după dânsul?

Următoarea întâlnire pişicheră va avea loc pe 3 ale lui mai, numai că noi vă anunţăm din timp, în timp şi spaţiu binecuvenit şi binemeritat deopotrivă, adicătelea pe Feisbuc.

Nu uitaţi să apreciaţi cu un like postarea, că am muncit vreo 4 ore la aducere-aminte 🤣😂🤣😂🤣😂 O să uitaţi, nu? Ok, ca să fiu sigură că aveţi motive clar întemeiate, bag nişte poze, spre mirarea publicului păpăcios de artă.

🤔... A, da! Posibil să fi transmis acum vreo săptămână o informaţie eronată dpdv istoric despre Copernic, dar perfect adevărată dpdv literar 🤥 Am spus că pe Bruno l-au ars pe rug şi pe Copernic l-au omorât. Păi, aşa e, oameni buni, nimic nu e greşit aici. Bruno era un susţinător al lui Copernic, iar o dată cu uciderea lui Bruno, ucideai şi toată conştiinţa antemergătoare spiritului său. Când l-au ars pe Bruno, l-au ucis şi pe Copernic. Şi, trist, mulţi încă o fac şi azi. 🙁