Către nicăieri

Dezgheaţă coapsa câmpului sălbatic,

Fii liniştită, mamă, cum erai,

Toţi îngerii cu sângele corai

Apasă peste crucea mea apatic.

Ce dimineaţă neagră şi sticloasă

S-a înşeuat pe coamele de munţi!

Eram şi tineri şi eram cărunţi

Şi ne-ndreptam cu toţii către casă.

Din vârful pasului însângerat

Copiii mei se-ncumetă să fie

Copii născuţi de ieri pe datorie.

Atât le-am fost şi-atât au meritat.

Slăbită şi cuminte, fiica mea

Se urcă pe copitele de brazi.

Din vârfurile paşilor nomazi,

Dezgheaţă coapsa câmpului de nea

Şi plângi pentru miimile de ani

În care n-am trăit îndeajuns.

Copiii mei, pe unde v-aţi ascuns,

În gâtul nopţii strâns de bolovani?

Copiii mei, pe unde aţi murit?

Vă plânge noaptea asta înmiit.

3-13 aprilie 2017, Constanţa