Mai bine mai târziu decât mult mai târziu

Au trecut cinci zile de la ultima noastră întâlnire a Cenaclului Glykon. Eram datoare cu o cronică ori o prezentare a evenimentelor în ordine cronologică, pe cât posibil. Staţi aşa să-mi fac o cafea, e de zis!

Revenind...

Prezidarea, de data aceasta, a fost făcută de Sorin Rosca, care a introdus pe fiecare în parte într-un stil inedit.

Exact atunci când te gândeşti că este penurie de talente fragede, apare cineva precum Andreea Miroiu. Şi are numai 17 ani, dar profunzimea gândurilor ei trădează o vârstă mai "coaptă", mai înrădăcinată în solul din care se plămădesc acele cuvinte care tulbură. Şi care te lasă tulburat pentru o vreme. Este voluntar al Crucii Roşii. A publicat în diferite reviste de cultură. Şi, tremurând lângă mine ca varga, aştepta sentinţa :) Ţin minte cum mă strângea cu putere de mână. Erau acele emoţii, ACELE emoţii, pe care le trăiam şi eu două zile mai târziu, când o strângeam cu putere pe Silvia Bitere, la evenimentul din Timeless. Andreea, "căprioara de mătase", îşi întâlneşte "cerbul de mătase" în universul ei poetic, printr-o incursiune ameţitoare de metafore noi, verzi, deloc foarte cuminţi. Nu îi este teamă de moarte cum nu îi este teamă de viaţă, iar acest lucru se reflectă în fiecare cuvânt pe care îl spune. A ascultat cu interes şi aplecare indicaţiile domnilor Eduard Zalle, Dan Jugănaru, George Mihalcea şi Sorin Rosca. Iată şi câteva fragmente din compoziţiile autoarei:

"Un înger în dizgraţie zace cu-o aripă frântă, într-o stepă uitată. Ultimul cerb de mătase a încremenit într-un salt, lepădându-se de propria rană. Din toate va rămâne un delir al clapelor bătute aiurea schimonosind un cântec de culoare albastră." (Cântec albastru - Andreea Miroiu).

După recitalul de poezie al Andreei, un alt debut, muzical de data aceasta, a purtat numele artistei Gabriela Tiu. Ne-a încântat cu Rapsodia I a lui George Enescu (mandolină). O interpretare care ne-a uimit. O a doua melodie, folk, pe versurile lui George Farcaş. Splendidă interpretare, de asemeni. Şi, în înceheiere, Balada lui Ciprian Porumbescu. Ceea ce nu ştie foarte multă lume este că Gabriela, împreună cu prietenul ei Andrei Giurgea (care a fost prezent în cenaclu şi a susţinut-o neîncetat), are un atelier de artă neomodernă. Nu vă spun nici eu foarte multe, dar vă invit să le vizitaţi pagina în care îşi prezintă lucrările :) https://www.facebook.com/RealArtCraft/ Felicitări, oameni frumoşi, pentru contribuţia voastră!

Sorin Rosca a introdus, mai departe, în peisaj, pe stimabilul Dan Norea, maestru al epigramelor, pamfletelor, poeziilor umoristice, vesele, satirice, prin a căror recitare ne-a descreţit frunţile total şi iremediabil. Cea mai dragă poezie a sa, "Facerea lumii", scrisă în 1973, a deschis recitalul dumnealui de poezie. Iată un fragment, pentru lămurire:

"Terminând Dumnezeu Politehnica
cu medie mare
a avut, evident,
cea mai bună repartizare.
Şi-a luat postu' n primire din mers
şi-a plecat să creeze
un nou Univers" (Facerea lumii - Dan Norea)

Iscusinţa prin care alătură imagini spre a crea o lume diferită de aceea pe care o ştim cu toţii ne-a smuls aplauze binemeritate, cu zâmbete largi, o încântare puternică şi o hotărâtă descreţire a frunţii. Scrie sonete, pantumuri, secvenţe senryu, a obţinut premii importante la diferite concursuri. Chiar anul trecut a obţinut premiul I cu unul din pantumurile sale. Mulţumim, domnule Norea, pentru prezenţa dumneavoastră remarcabilă! Am primit cadou două din volumele recent apărute, "Ucenic la şcoala de senryu - umor în 17 silabe", Ed. Pim, 2013 (Concursul de debut Romanian Kukai 2013) şi o antologie "Containerul cu umor" (mă bufneşte râsul numai când mă gândesc la titlu :D ), apărut la Ed. Dobrogea, 2016, o antologie de epigrame, fabule, poezii vesele, proză scurtă şi caricaturi, numai bună de pus la rană pentru cei mai mizantropi dintre mizantropi. Cu permisiunea dvs, domnule Dan Norea, citez:

"împotriva babei
moşul are un dinte -
unul singur

baba către moş -
ce bine era pe vremea
lui Gheorghiu Dej

ce miros plăcut!
seara moşul şi baba
freacă menta" (Senectute - Dan Norea) :D :D :D Genial!!!

În încheiere, Mariana Butnaru! :) Daaa, vesela, diafana Mariana Butnaru, care ne-a (în)cântat cu melodii precum "Sacoşa" (https://www.youtube.com/watch?v=TbpN9XcpcJo). Printre altele, i-a dedicat o melodie Alexuţei, fii-mea, prezentă aproape la toate întâlnirile. Melodia este Oaia mică - Ada Milea (https://www.youtube.com/watch?v=Wa9QPFyedYg).

Şi, tocmai când ne pregăteam de finalul finalului, apare domnul Laurentiu Marinescu :) Cu o compoziţie nouă, proaspătă, pe versurile poetului Eduard Zalle, care a fost cântată şi în seara evenimentului din Timeless, două zile mai târziu.

Dar, finalul finalului, conform tradiţiei, presupune recitarea de către ceilalţi a unei poezii, fie creaţie proprie, fie a altui autor, consacrat sau nu. Se ridică George Mihalcea şi începe:

"Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea..."

o.O Muţi. Toţi eram muţi. Şi ne uitam şi nu ne venea a crede, nu se dezmeticea nimeni. Nu numai că este un poet desăvârşit, dar este şi un recitator pe măsură! Acum sunt în dubii, Florin Piersic sau George Mihalcea? Ştefan Augustin Doinaş a fost interpretat în fel şi chip, dar pot spune cu mâna pe inimă că interpretarea din seara aceea a depăşit aşteptările tuturor, inclusiv pe ale lui Piersic, chiar dacă nu era acolo. Cred că şi pe ale lui Doinaş. După ce a terminat de recitat, după multe wow-uri care se auzeau dinspre noi, se uită la mine, cică să recit şi eu ceva. Hăhă, NU! Am zis: după o aşa interpretare, nu se mai poate recita nimic.

S-au mai cântat câteva melodii, din câte îmi amintesc, tot de Mariana Butnaru, apoi de Laurentiu Marinescu, după care, odată cu domolirea atmosferei puternice, mi-am făcut curaj să recit şi eu un pamflet, ăla pentru abundenţa florilor. A urmat poetul Eduard Zalle, cu poezia "Mi-e dor de ea", de Ion Bănuţă. O interpretare gravă, sobră, suavă în acelaşi timp, versuri mângâietoare, care au încununat întreaga seară poetică.

Oameni buni, a fost din nou o întâlnire memorabilă. Emoţiile, din păcate, nu pot fi exprimate, descrise în cuvinte. Se trăiesc atunci, pe loc. Aşa cum pot, aşa cum ştiu, încerc să imortalizez în câteva vorbe frânturi din momentele acestea. Dacă am omis ceva, să-mi fie cu iertare.

O nouă întrevedere va avea loc, pare-se, în prima vineri după Sfintele Paşti, pe 21 aprilie. Vom anunţa din timp, desigur :)

Fiţi buni şi frumoşi, nu numai în preajma sărbătorilor. Ci ori de câte ori este posibil. Cine ştie? Poate aşa, piatră cu piatră, se va construi, totuşi, ceva mai frumos decât este.

Paşte fericit! Să ne auzim cu bine!
Lorena Craia