Apropieri de goale prinderi

Sub genele-apretate de vântul molcom, greu,

L-a-nchis pentru o clipă pe bunul Dumnezeu

Şi totuşi a călcat-o cu iarna în copite.

Sub sfintele ei moaşte, sub moaştele ticsite,

Din tigva de copil cu ochiul încolţit

Creştea zbârcită luna, cu gulerul zbârcit.

Miresele mai sunt virginele tăcerii,

Apropiate-n blana lupoaicei primăverii.

Mai sunt, mai sunt, dar ea, prin vântul suliţând,

Departele-şi îngroapă în pântecul lui blând.

Cine mai eşti? Ce sunt? E linişte şi eu

Tot linişte mai sunt. Copiii goi, mereu,

Îşi destrămau prinsoarea edenului de iad

Şi-acum toţi albii mării în mine, rânduri, cad.

25-26 aprilie 2017, Constanţa