Se
crapă iar de dimineaţă
Pe
buza ta, pe care-o muşc:
Schimbarea
apelor la faţă
În
ziua-n care mă împuşc.
Se
urcă soarele bătrân
Pe
coapsa ta, când eu cobor,
Şi
nu mai vreau să mai amân,
Iubito,
vreau să mă omor!
Acum,
cu mâinile-amândouă,
Deschid
priveliştea spre mine
Şi-n
picătura ta de rouă
Dărâm
capelele sixtine.
Dacă
nu ştiu a mă ruga,
M-ajută
un diavol chior;
În
ziua când vei fi a mea,
Iubito,
vreau să mă omor!
E
linişte. Un cormoran
Se
spânzură de stuful ud,
Eu
îmi găsesc un bolovan,
Sub
care pun trupul tău crud.
Canicula
m-a istovit,
Iar
puşca mea e lustruită;
Iubito,
taci! Eu am murit
Şi
tu... aproape fericită.
No comments:
Post a Comment