Şi limbi despicate vor să te guste,
Eşti una cu buza de tineri păgâni,
Cu minţile tulburi şi-aproape vetuste.
Popasul ţi-l faci în tihna de-o zi
A multor poveşti, şi mituri, şi legi
Şi pare că părul îţi creşte din vii,
Frumoasă cum eşti. Şi nu înţelegi,
Ne leagă apusul de iad şi pământ,
Ne leagă, ne leagă diavoli şi spini,
Eşti ploaie, ninsoare şi-n arşiţă – vânt.
Departe de mine, cu ochii blajini,
Priveşte, femeie cu struguri în sâni,
Cum fac un popas aici. N-am răgaz,
Suntem împreună şi suntem bătrâni
Şi poate că suntem puţin din amiaz,
Puţin din colinde, puţin din copii,
Cu oasele scurte, aproape de foc.
Priveşte, femeie, cu sânii tăi vii,
Cărarea de flori ce-ţi stă la mijloc!
No comments:
Post a Comment