obloanele
se-nchid la miezul nopţii
când
luna pare veştedă şi grea
iar
ea
se
ţine de o margine de stea
cu
ochiul aţintit în buza porţii
foşneşte
primăvara prin poteci
când
luna pare veştedă şi grea
dar
ea
se-apasă
de pe marginea de stea
cu
fruntea şi cu buzele ei reci
nici
urşii nu-şi mai caută bârlog
când
luna pare veştedă şi grea
spre
ea
se-aruncă
de pe-o margine de stea
acelaşi
dumnezeu, mut şi olog
01
februarie 2018, Constanţa
No comments:
Post a Comment