Into the Rain

a quiet lamb

in this cemetery of thoughts

a night that shadows

grass in black

a luring minuet

embossed on my mother’s neck

and sky…

my love,

the sky stays still

my lack of will

to lie inside this bed

of rotting roses

and the chill…

I love the chill of night at dawn

who’s killed the nightingale and why?

your lips are dry

shall I remove the stone you bear?

my love,

the sky has moved my pain

into the rain

26^th April 2018, Constanta, Romania

Equinox

these cranes

dabbing the surface of my dreams

don’t know

to spread their wings

and burdened of horizon sweep

they die at my feet

shall I ever meet

his reflection in mine

this tiny memory imprisoned

in a storyline

my love,

I will send you the cranes

as a beautiful sign

should you master the wind

as they learn how to fly

my reflection in yours

shall not die

19^th April 2018, Constanta, Romania

Reminiscences

the demon I love

could bend his knee

over my lips

over my hips

the angels flee

and cavalcades of sleepless clouds

pledge silence over you tonight

foresee the cradle of the dawn

so I can shun

his eyes embedded in my skin

there is no sin

to overwhelm

the birds of light

and yes, they fight

over my corpse pinned in a halo

please, do not gasp

please, do not gasp

I heard it twice

the demon I love

could bend his knee

over my lips

over my hips

but with a price

18^th April 2018, Constanta, Romania

When nobody’s asking for you

the sky is bloody jealous

that you haunt from dead to dead

with a wimple in peaks of silence

dismantling the candle of light

you darken harder

on that street’s mouth

that chews us

and spits us

beyond the mother of all saints

the old heaven

forswears you

but

not me

17^th April 2018, Constanta, Romania

(translated from ”Când nimeni nu te cheamă”)

Ravel

calmly,

she was washing death out of her hands

carefully

in her eyes, a splinter

cleaved her lightness into half

the miracle of resurgence was belated

she had fasted

and sheltered

for a snake-hole worthy sexton’s fist of clay

in which

humble

senile

her furrow was bargaining

on the last slice of the dawn

17^th April 2018, Constanta, Romania

(translated from ”Capăt de ață”)

Wounds

the door is open

to the garden

with many dying butterflies

a floating silhouette

and sky

she trembles

she remembers death

she cannot die

to end despair

is all she needs

you cannot glance, you cannot frown

a wounded butterfly that stops

onto her gown

can someone help her

crying wolves

are distant

fading into mist

a wounded butterfly that stops

onto her wrist

11^th April 2018, Constanta, Romania

The Right Side of the Moon

there is a road I always take

so red and dark

as blood, as moon

their eyes – my home of desperate hour

and yet I find no step of you

my shadow holds the end of times

so here I am

away from light

so far away, I can’t recall

that narrow never-ending night

there is a road I always take

and someone is awaiting me

like a forever blind mistake

of nothing that will never be

so here I am

away from light

away from thunders and the storm

their lips adorn in blooms of fire

and demons linger in a choir

oh, naked as my flesh can be

and ivory as frozen steppes

I walk around and look around

and something is surrounding me

it’s you or shadows holding time

and what is time

if not an arrow

that thrusts an angel’s haze at night

you might be right

you whispered me

that I shall find my home, my home

and yet I roam

in darkest glare

“too soon”

I whisper to myself, “too soon”

and here I am

this final step

close to the right side of the moon

10^th April 2018, Constanta, Romania

The End of an Era

the end of an era

so humble to pray

to gods unaware

of you and your home

and missing the roads

you once had bestowed

and stories untold

yet everyone there

still knows of the times

we walked bear in mind

so heavy the sky

so empty and grey

the end of an era

so humble to pray

go to sleep, little me,

go to sleep a silent death

we are not so used to be

a poetic minuet

go to sleep stars unfold

this is where I should lie

even though sky is cold

our stories never die

5^th March 2018, Constanta, Romania

Rămâi cu bine

În liniştea luminilor curate

Se zbate o copilă fără gând,

Iar pasul ei, cu frunza tremurând,

Spre moarte ar avea întâietate.

Mai trece o egretă, când şi când,

Cu aripi sângerând de greutate,

Sub streşine de case-abandonate,

Obrazul i se pierde-n soare blând.

„Rămâi cu bine”, spuse ea smerit.

Întunecimea stelelor puţine,

Pe casa ei cea nouă de granit,

Adulmecă pământul părăsit;

Se-aude un ecou... „Rămâi cu bine”...

Copila parcă nici n-ar fi murit.

3-4 martie 2018, Constanţa

Acolo unde păsări mă îngână

de ce să te întorci pe drumuri care

bătătoreau pădurile de brazi

atunci când doar în tine poţi să cazi

şi gâtul sângerând nu te mai doare

același legământ îl faci şi azi

cu frunza veştejită care moare

îţi pui mereu aceeaşi întrebare

cu pas împrumutat de la nomazi

se-aude-n depărtare un ecou

reverberând copaci în asfințire

şi poate că pe drumul tău cel nou

te-ntrebi ce poate fi atât de rău

iubirea care nu mai e iubire

ori drumul nostru neted spre cavou

26 februarie 2018, Constanţa

Rana visului de moarte

stau copiii resemnați

pe o bancă

într-un parc

şi își caută lumina

zilelor care-au trecut

oare-a cui mai este vina

dumnezeului lor mut?

trece parcă

dimineața

cu nălucile perechi

o biserică de paie

se dezbracă-ncet de straie

până-n clopotele vechi

şi copiii resemnați

care-şi caută lumină

sorb ușor din luna plină

măduva de condamnați

la această agonie

o iubire de morfină

muguri zdrențuiți de vânt

se înghesuie-n ruine

şi din neguri parcă vine

raiul iadului meu sfânt

25 februarie 2018, Constanţa

Când luna pare veştedă şi grea

obloanele se-nchid la miezul nopţii

când luna pare veştedă şi grea

iar ea

se ţine de o margine de stea

cu ochiul aţintit în buza porţii

foşneşte primăvara prin poteci

când luna pare veştedă şi grea

dar ea

se-apasă de pe marginea de stea

cu fruntea şi cu buzele ei reci

nici urşii nu-şi mai caută bârlog

când luna pare veştedă şi grea

spre ea

se-aruncă de pe-o margine de stea

acelaşi dumnezeu, mut şi olog

01 februarie 2018, Constanţa

La teatru

Pornesc pe frânghie, confuză

Şi la întoarcere, pe buză,

Oripilată de o gâză,

Înghit sonetul semidoct,

Până ce gâtul tandru, copt,

Se-ntinde stradă, apoi mal,

Pentru furnicile-n aval,

Crescute-n sare de Nepal.

12 martie - 5 septembrie 2017, Constanța

Despre ce ar fi putut să nu fie

când părinții se întorc de la cosit

lupii le pierd urma în liniște

cu gâtul berc, din miriște,

puiul își caută frații

se rotesc norii în cercuri de foc

grânele părinților se coc

și puiul caută să ia

urma lupilor

22 august 2017, Constanța

Gaj

Ştiam că după cerul zdrenţăros

Diavolii se-ntrec în D’arts şi cros

Băbuţele, cu aripi sângerii

Şi cu bastoane mici, ca de copii,

Se întreceau şi ele, câteodată,

La o şeptică şuie, demodată.

Şi-mpreunam din mâini împrumutate

Pentru această mie de păcate,

Dar, pare-se că nimeni n-asculta.

În pauza de masă, la cafea,

Un scaraoţchi tânăr, pişicher,

Turna cu sârg şi ură, până-n cer,

Din ceaşca nebăută, amăruie,

Şi iadul se nălţa o cetăţuie

Cu turla până-n patul meu de fier.

Credeam că-s îngeri simpli, servitori,

Aceia care tot dădeau târcoale

Şi care încercau să mă mai scoale

Din nebunia porţilor de flori.

Aveau halate albe, foarte lungi,

Acopereau cămăşile în dungi;

Atunci am înţeles că noi, la şcoală,

Nu învăţam ce e quinta Royală.

18 martie – 21 august 2017, Constanţa

Hrană pentru rana copiilor noştri

cioburile mâinii tale

învelesc în căuş

bobul de grâu

din care hrăneşti copiii

trimişi pe front

ei pun deoparte

întuneric în raniţe

şi câte-o felie de moarte

pe care o înmoaie

seară de seară

la popas

în apă grea

şi cuţitul acesta

pe care îl primeşti la prima strigare

va unge fruntea ultimei mame

18 august 2017, Constanţa

Chemare

din limba mea ascuţită

veninul aspru şi dulce

mângâie creştetul dracului

aproape de gleznă să-l culce

cu ochii mai trişti ca femeia

ce-ngroapă copiii de prunci

orfan e pământul în care

cu îngerii negri te-arunci

şi cântecul verde se-aude

în papura nopţii subţire

copilul iubirilor crude

mă prinde în horă de iele

când noaptea se numără stele

şi luna adoarme-n privire

cămaşa ţi-e plină de dude

strivite de sânii ei goi

ţăranii îşi caută oi

şi tu...

tu cauţi cu limbă de moarte

veninul meu dulce din vorbă

să pui răsăritul deoparte

să pui două lemne pe foc

din razele soarelui sparte

în iadul meu vino fă-ţi loc

2 august 2017, Constanţa