Liniștea, mâhnirea sau umbra nucilor

cafeaua-nvolburată ȋntr-o cană

o rugăciune-n strană

un pian

rostogolindu-se pe scări de porțelan

parcă adie la fereastră

o pagină de testament

o piatră dintr-un monument

sau un grăunte de nisip

care se-ncurcă-n rămășițe

băgate în cuptoare

vreți

să ne lipsim și de poeți?

și totuși

ce se-ntâmplă, oare?

nimic

e doar cafeaua-nvolburată ȋntr-o cană

lângă o poezie

scrisă-n goană

16 noiembrie 2018, Constanța

Între nopți

mâine o să beau cucută

cu-o diavoliță slută

iar spre seară

o mioară

o să-mi cânte din vioară

mamă unde mă mai duci

printre draci printre năluci

tata moare

și mă doare

chinga zmeului călare

astăzi mă ascultă vântul

mâine poate și pământul

și vuiește

ochi de pește

când gerul se domolește

mâine o să beau pelin

stors în buza unui crin

astăzi vântul

și pământul

îmi adună tot cuvântul

9 aprilie 2017 – 11 noiembrie 2018, Constanța

Somnambuli

ciocănitorile culeg

din viermii care stau cuminți

măcar aceștia înțeleg

cînd moartea-i scuipă printre dinți

într-o perplexă armonie

de violine albăstrui

înnumăr plopii nimănui

aleile bătute-n cui

duc tot acolo unde mie

mi s-a părut c-aud povești

cu iz bolnav și amărui

m-au rașchetat din păpădii

în anotimpul cu stafii

noi toți credeam că sunt copii

flămînzi și goi

dar ce nu știi

este cuibarul de sticleți

ce odihnește-ntre pereți

și noi, ca fiecare-n parte,

îl căutăm și după moarte

14 martie 2017 – 8 noiembrie 2018, Constanța

Am citit

au rămas necitite

câteva scrisori

aruncate de-aiurea

printre câteva flori

s-au uscat patru mere

pe o masă la geam

eu mă-ntreb dacă știi

cum eram

o albină citește

testamentul viorii

a murit pe o bancă de lemn

eu mă-ntreb dacă știi

cum ridici păpădii

până-n locul în care

cu luna pun semn

am citit

am citit

totuși eu te-am iubit...

5 noiembrie 2018, Constanța

Când se scutură caișii

câteva zile

ea a rămas nemișcată

ȋntr-o agată

se ruga pe ascuns

la câteva pietre

să-i încerce gustul

de apă fierbinte

ea era cuminte

fără o mână pe sân

fără o palmă pe gât

era cuminte și-atât

câteva zile a durat

până caisul din dreptul ferestrei

s-a scuturat

și pe aleea pe care

zăboveau trecători

ea era tot acolo

de-atâtea ori...

5 noiembrie 2018, Constanța

Firavă, tu, iubita mea

firavă, tu, iubita mea

topește-te în fulgi de nea

apoi prelinge-te pe gât

ca un pârâu nepriceput

să mă atingi și să adii

ca puful alb de păpădii

când treci prin ploaia de april

ca o privire de copil

firavă ești, iubita mea

dacă mă-ntind, nu întreba

ascult, aproape de pământ,

furnici și greieri galopând

să mă atingi și să te-așezi

cu fulgii negrelor zăpezi

la pieptul norului din ape

unde-a-ncetat să se adape

o salcie cu gâtul lung

pe care nu știu s-o ajung

firavă, tu, iubita mea

nu te mai văd pe nicăieri

de nouă ceasuri și ceva

de nouă ceasuri și ceva

30 octombrie 2016 – 4 noiembrie 2018, Constanța

Pe drum se duce vestea porumbeilor

copiii se-ascundeau prin tomberoane

de teama celor care încă urlă

și diavolii priveau de la balcoane

cum noaptea se târa ca o șopârlă

ne mușcă din secunde fără milă

înghite din asfalt urme de pași

în spatele bisericii-o copilă

se roagă pentru lipsa de urmași

rămânem dumnezei în plină stradă

balcoanele se-acoperă de fum

nu este nici măcar o cruciadă

în numele a ce se-ntâmplă-acum

dar pare-a fi continua paradă

a oaselor ce-au obosit pe drum

8 februarie 2017 – 4 noiembrie 2018, Constanța

La mulți ani, mamă!

la mulți ani, mamă!

bag seamă

ai îmbătrânit pe dos

carnea care-ți stă cuminte pe os

mă cheamă

la mulți ani, mamă!

sau du-te în depărtare

acolo unde

glasul dumnezeului se-ascunde

la mulți ani, mamă!

să nu-mi dorești nimic

chiar dacă nici tu nu suporți

am timp

la multe morți!

3 noiembrie 2018, Constanța

Dumnezeu în genunchi

și Dumnezeu îngenunchează

la porțile raiului

a-nnebunit

nu își mai recunoaște casa

și nu își mai aduce-aminte

de sutele de morminte

pe care le-a încredințat

celor care s-au grăbit

să ajungă la el

și Dumnezeu îngenunchează

la porțile raiului

scoate chibritul

oprește ploaia

nici măcar schitul

nu are gardul atât de înalt

și-atât de departe

de îngerii întinși

pe asfalt

2 noiembrie 2018, Constanța

Mie-mi plac ploile acide

fanfaronada unor gălbejiți

m-adună de pe drumuri

cu baobabi înalți ca niște tunuri

mai trist e anul morții

cred și eu

de seceta aceasta infernală

se ofilesc homerii de prin școală

decapitându-l iar pe Deceneu

nu am uitat nici palma de asfalt

din care crește grâu

pe-acolo mai trecea odată râu

cu malul dezgolit și foarte-nalt

ah!

ce timpuri numai bune de oftat

la fiecare ploaie cu acid

dar până și o iederă pe zid

nu scapă de tărâmul înghețat

și toate-mi sunt de pus astăzi la rană

cu trenul mă pornesc și eu la drum

ca mâine niciodată

dar acum

îmi este noapte moartea curtezană

27 februarie 2017 – 30 octombrie 2018, Constanța

Atelierele de creație

în ateliere se construiește

o altfel de pardoseală

în funcție de acoliții

care mută fierăstrăul

lăsat cu bună știință

pe muchia chepengului

în ateliere nu este niciodată

liniște

mereu se nasc discuții

care duc la revoluții

câștigate de cel mai muncitor

pe când în laboratorul

propriei conștiințe

maestrul se pune la încercare

așa că am și eu o întrebare

câți au curajul s-ascundă cheia

sub un preș pe care se calcă doar cu pantofi

de bună calitate?

această formă de libertate

mai puțin cunoscută în atelierele de provincie

mai mult dezbătută în paginile ziarelor de scandal

și foarte necesară pentru confirmarea

laboratorului propriei conștiințe

niciodată având încheiere

totdeauna având un final

26 octombrie 2018, Constanța

Mă simt aproape

mă simt aproape

de linia orizontului

pe linia frontului

se întreabă copiii

dacă au loc în sacii de dormit

ei ridică din umeri

apucă funiile cu două mâini

și își încolăcesc picioarele pentru a se proteja

de cei care le caută cu disperare

majoritatea știu

că doar așa se moare

poate că demnitatea are sens

pe alte meleaguri

în alte epoci

nicidecum în era copiilor care

se ascund în sacii de dormit

și ne învață cum se moare

24 octombrie 2018, Constanța

Prezentul rece

nu știu de ce mă-ncântă

istoria prezentului rece

nici nu mă mai întreb

ce se petrece

cândva m-aș fi temut de săbii

trecând prin frunți regale

azi

câteva corăbii

se-opresc în Gibraltar

pe urmă pleacă iar

departe

reci fantome

balene ucigașe

se-așază fără teamă

de-a curmezișul

în triburile mayașe

și totuși

ce mă-ncântă

istoria prezentului rece!

atât de clară dintr-o dată

atât de bine așezată

așa cum te așezi cuminte

la coadă la morminte

23 octombrie 2018, Constanța

Cântec pentru leagănul morții

atunci când libelula a zburat

s-au sinucis toți macii din grădină

și razele de soare-n ghilotină

s-au stins treptat când m-au decapitat

o ticăloasă fără nicio vină

cu haine și minciuni de-mprumutat

această lume care-a separat

prostimea de o sursă de lumină

ne întrebăm ce oare s-a-ntâmplat

cu noi care ne ducem spre gunoi

un silogism, o dogmă, un păcat

nimicul poate fi verificat

atunci când ne uităm mai mult la noi

prin prisma unui fals triumvirat

19 decembrie 2016 – 19 octombrie 2018, Constanța

Mother and Father

mother and father

praying together

for children that bathe

in mirrors

in arms

that reach to their bones

a thousand Simones

could not override

my wisdom and pride

this is like the end

of eras that fly

in each other’s cry

mother and father

not passing by

not passing by

17^th October 2018, Constanta, Romania

Balloons

beware

we are small

we play with the gods

but I am the doll

that rolls on the floor

rolls in attempts

to reach the balloons

that sometimes will reach

gods with their spoons

beware

we are small

and yet

we stay tall

17^th October 2018, Constanta, Romania

Ursuline printr-o fereastră

haosul apare în focul tribului tău

și dispare în cenușa

care devine obicei

de cultură

pentru că suntem anonimi

deși conducem legea

spre a ne ști unii cu alții

existăm prea puțin

pentru a fi

ori pentru a ști

că pentru a muri

de câteva ori și foarte bine

este nevoie de antrenament

ȋntr-un stabiliment

cu ursuline

8 octombrie 2018, Constanța

Custodele care aduce premoniții de sus

am crezut că amărăciunea

se transmite genetic

ȋntr-o zi am spart oglinzile

cu oglinzile trecutului

și am așteptat roadele amărăciunii

câteva povești trăite pe margini

câteva tangaje ori turnuri de turnir

cam la fel de meticulos îți decorezi camera

în care nu inviți

pe nimeni

8 octombrie 2018, Constanța

Mâini colțuroase așteaptă țigănci

femeia îmi citește în cafea

de dimineață de la ora nouă

apoi îmi dau o pâine pe din două

și mă gândesc la moarte și la ea

copacul meu din curte putrezește

și astăzi Dumnezeu plânge cu noi

te cere iadul înapoi

uite cum crește

această raniță de lemn

care se duce la război

să fie semn că nimeni nu-i de veghe

la o distanță de un infinit și-o leghe?

femeia îmi citește în cafea

de dimineață de la ora nouă

aș vrea să pot să-i spun să tacă

îmi este teamă că-și ia moartea după ea

și pleacă

8 august 2017 – 2 octombrie 2018, Constanța