până
când s-au prins
că
mă jucam cuminte
cu
sfori despre care
nu
prea se știa înainte
am
acceptat pauzele dintre două înghițituri
crezând
cu tărie că se pot drege
dar
degeaba
trebuia
să înșurubez dopuri de plută
până
uitam de mișcarea de revoluție
persecuție!
mi-am
zis și am plecat
în
acel spațiu terestru
care
seamănă cu un hambar
pentru
oameni de pâine
unii
îl numesc „acasă”
eu
doar mă bucur că este
și
pentru ziua de mâine
24
septembrie 2018, Constanța
No comments:
Post a Comment