când
îmi pierd inspiraţia
demenţa
mea – mormane de peşti
te
iubesc până la sânge
Tu eşti hiperbolă şi fiinţare
rugăciunea voastră
sunt unii pe strada mea
o.O Şi asta, numai la sfârşit, când am avut senzaţia că se despică pământul sub noi şi de undeva din vechime străpunge somptuoasa agora a lui Menandru!
:) ), aveam o stare de normalitate (cât poate spiritul meu anormal să ducă), însă cum am intrat în curte am simţit o presiune atmosferică, pe care mi-am explicat-o câteva minute mai târziu. La masă, ca de obicei, George Mihalcea şi Eduard Zalle aveau un soi de "complot" în grimase. Măăăiii, se pregătea ceva. Cred că ăsta e motivul pentru care unii discipoli alegeau calea sihăstriei după un timp, să scape de gura maeştrilor 
:D Furcile caudine-s furcile caudine, ce să faci? Aia da, aia nu, aici aşa, aici nu aşa, acum aşa, acum nu aşa o.O Nu prea am ţinut minte tot, în schimb am reţinut faptul că m-au felicitat pentru intrarea mea în Cenaclul 9, cea mai de soi mişcare culturală a tuturor timpurilor prezente! Şi mai multă presiune atmosferică, şi mai multe grimase de "complot"... Dar asta este altă ghilotină cu alt sânge poetic vărsat :D:D Înainte de a citi, consideraţiile dumnealui cu privire la dezinteresul tinerilor de a pune mâna pe carte m-au pus pe mine pe gânduri. Aşa-i... a citi este o pedeapsă pentru mulţi, nu numai pentru tineri. Paradoxal este că în urma necititului, o pedeapsă mai mare îţi dă viaţa. Adică devii prost. Deci, citiţi!:) Bine aţi REvenit în lumea muzicii şi poeziei! Surpriza pregătită de domnul Gevelegian a fost chiar la finalul recitalului, când a interpretat o melodie din perioada liceului, care a luat naştere prin contopirea a două, una compusă de Walter Ghicolescu şi cealaltă de Gevelegian Lucian :)O voce caldă, îmbucurător de sinceră şi care ajunge dincolo de fiinţarea celor care îl ascultă :):D ), poet, publicist, editor, scriitor, prozator, om de cultură, tiran, iubit, justiţiar, prieten, descendent al lui Menandru o.O Nu neapărat în această ordine :) O adevărată încântare să îl asculţi, să te îndrepţi psihic, mental, spiritual, cu ajutorul scriiturii dumnealui! Desigur că a încheiat recitalul cu satira burgului tomitan, care, presimt eu, va deveni în curând imnul cenaclului :):D ). Oricum, după nefăcutul care fuse făcut, domnul Sorin Roşca a recomandat ca la finalul întâlnirilor noastre, de-acum înainte, să citim dintr-un autor cunoscut una-două poezii la alegerea fiecăruia. Bună idee! Aparent... 
:/ Mai ţineţi minte de descendenţii lui Menandru? Iacătă-i! Păi se face propunerea. Domnul George Mihalcea zice "hai acum!". Domnul Roşca zice "ah, am eu una!" o.O Şi începe :D Parodie după o poezie soresciană, inclusă în volumul "Tuşiţi", apărută în perioada 1968-69. Apoi dl Mihalcea, cu "Astăzi ne despărţim", Ştefan Augustin Doinaş şi "Ne vom vedea din ce în ce mai rar", Damian Ureche. Nu vă mai spun că (ba vă spun!) s-a ridicat în picioare şi era acolo, în poezie! Cu totul! Toţi eram cu gura căscată ca la metrou. Vaaaiii... Bine, bine, dar minunăţiile acestea de oameni (n.r. Mihalcea şi Roşca) au transformat pământul pe care şade fundaţia Şuşote în pământ sfânto-culturalo-agorico-lirico-dramatico-greco-oratoric! De ce s-a terminat?! De ceeee??? Nu numai că recită la modul sublim, dar interpretarea târăşte orice ascultător în miezul iluştrilor oratori ai Antichităţii şi dacă doreai la început să scapi (că te sperii, nu zic "nu"), după aceea nu mai vrei să auzi şi să vezi altă interpretare.:):) Am uitat să precizez faptul că în încheiere, domnul Laurentiu Marinescu a interpretat acest vechi şi frumos cântec, pe versurile lui Ion Minulescu, "Romanţă fără ecou" :) Am cântat cu toţii, semnând astfel condica de ieşire din scenă.
Se flutură dorința în pasul meu, greoaie,
javrele tac mâlc
M-am aşezat cuminte lângă tine
I.
E focul gri de la cenuşă,
Au
spus bătrânii că sunt un copil,
Pe
mama am izbit-o-n Dumnezeu
închid ochii
mergi
