Acum, iubirea noastră, la solstiţiu,
Stă peticită pe-un ponton francez,
Privind la zi cu nopţi în armistiţiu,
Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez.
Şi teatrul ne desface pe o scenă
A mării, cu nisipul mişcător,
Din pasul meu nedezmorţit, sub trenă,
Las urma ta să curgă în izvor.
Din părul meu îţi faci un drum de vară,
Nestrăbătut... decât de mâna ta,
Din tine faci corabie şi gară,
Ce stăvilesc mereu plecarea mea.
La noapte iele vor întinde horă,
Nu le mai pot visa furiş, furiş...
Să-mi ducă luna-n casă, ca pe noră!
Am fost promisă pentru măritiş.
Ne-ntoarcem liniştiţi la noi acasă – ,
Pământul ce renaşte-ntr-o tanagră,
Ne umblă paşii fragezi şi ne lasă
Sorbiţi dintr-un tablou cu Marea Neagră.
23 iunie 2016, Constanţa
No comments:
Post a Comment