Şi poate nu-mi pasă de liniştea minţii
Din care ucideţi pasărea phoenix,
Sau poate îmi pasă cum ne mor părinţii
Copiilor lumii, o lume de onix.
Şi pe unde-aţi plecat şi de ce aţi murit,
Înainte ca vremea să-şi spună cuvântul?
Unde-s copacii ce s-au desfrunzit,
Înainte ca toamna să zguduie vântul?
Şi poate nu-mi pasă de valea în care
Plângem bătrânii de tineri ce-am fost,
Sau poate îmi pasă şi poate se moare
În noaptea eternă, etern adăpost.
Nimic de-nţeles într-o lume perfidă,
Nimic de păstrat şi nimic de iubit;
Stingher, o lumină răzbeşte-n firidă –
Peretele lumii de lume zidit.
Şi poate nu-mi pasă de liniştea minţii
Din care ucideţi pasărea phoenix,
Sau poate că timpul se ţine cu dinţii
De urmele noastre,-ntr-o lume de onix.
No comments:
Post a Comment