Dintr-o dată – teiului lui Eminescu

Oare

Este soare

Peste floare

De cicoare?

Oare doare

Când mai moare?

Şi din boare

De răcoare,

Şi rumoare,

Şi splendoare,

Şi candoare,

Iese-un flutur

Şi mi-l scutur

Peste-un ţurţur

Din pridvorul casei mele,

Părăsit de rândunele.

Oare-n aur

De balaur

Şade-un faur

Cât un graur,

Pe tezaur?

Oare vine,

Cu mâini pline,

Pentru mâine

Şi poimâine,

O mireasmă,

O fantasmă,

O idee,

O femeie,

O atee –

Alizee,

Pentru iarnă,

Să mă cearnă

Printr-o sită

Găurită,

Ce îmi scurge

Ochi ce plânge?

Şi din sânge,

Se restrânge,

Se răsfrânge,

Apoi unge

Şi înfrânge

Toţi copiii,

Morţii, viii,

Poate fiii

Coliliii,

Care-mi cer

Bani de fier,

Pentru fluier –

Cânt de şuier,

Din păcate

Fermecate,

Terminate,

Îngropate,

Stând pe spate,

Aşteptând

Un mormânt

De pământ?

Poate cânt,

Poate-i vânt,

Poate-n mine toate sunt!

29 august 2016, Constanţa