Balastul
acesta-l cărăm către moarte,
Mai
bine să-mi puneţi ştreangul de gât,
Eu
ştiu să trăiesc doar o viaţă şi-atât,
Chiar
dacă sfârşitul nu e ca la carte.
Detaliile
voastre se-ascund în cadavre.
Nu-mi
pasă de sacul ce mi l-aţi legat
De
glezna bătrână, ce mi-a tremurat.
Pomana
e scurtă şi fără palavre.
Mai
bine să puneţi o treaptă în plus,
Ca
tinerii noştri, ce vin într-o turmă,
Să
nu ne înjure, uitându-se-n urmă,
Că
ei sunt nimicuri şi noi foarte sus.
Mâncare
le-aţi dat? Vai, hrana e sfântă
Şi-i
creşte în oameni cu pas apăsat.
De
mine vă pasă? Eu am mâncat.
E
vremea să stăm cât ei ne cuvântă.
Sau
poate e vremea războiului rece
Şi
nu mai e timp pentru nimeni ca noi,
De-aceea
murim, că e veşnic război,
Şi
noi îi gonim. E mai bine să plece,
Să
caute sensul bătăii în piept,
Să-ncalece
lumea cu tot cu lumină.
Când
până şi viaţa ce-o vor e străină,
Ce-i
drept pentru noi pentru ei e nedrept.
11
iunie 2017, Constanţa
