Ah, tunet în cer şi-n inima ruptă,
Ploaia pe ochii ce-mi oblojesc,
Fulgere stau pe liniştea suptă
De tot ce nu am şi mă împietresc!
Ah, lume nebună, lume nebună,
Totul, stupid, sfârşindu-mi trăirea,
Ce-mi scutură plâns pe braţe cu brumă,
Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea!
Ah, muzică nouă, de împrumut!
Lupii se-ntorc în haită, călare,
Din sec şi arpegiu – gol aşternut –
Pentru dispreţuri, pentru scalare!
Ah, liniştire, netulburare,
Rupe din cerul scurtelor nopţi,
Scoate-mi din mare învolburare,
Şi stele, şi lună, dacă mai poţi!
Ah, Univers, aşază-mă sus!
Uită-mă, Doamne, lasă-mi şirag,
Pe galaxia care-a apus,
Taina în care, iubitul meu drag,
Scoate armura şi-şi lustruieşte,
Ochii săraci de stele şi lună;
Vorbele-i dulci şi le chibzuieşte...
Ah, tunet în cer! O, lume nebună!
26 mai 2016, Constanţa
No comments:
Post a Comment