Tânjirile lui Petrarca

Nu e rău nu e nici bine,

Gândul rău din nou îmi vine,

Ba din faţă, ba din spate,

Gândul bun, din toţi şi toate.

Între două perne moi,

Stau iubirile în roi;

Stau şi eu, întinsă lemn –,

Aşteptarea lasă semn.

Gândul rău din nou îmi vine,

Despre mine, despre tine;

Întrebări fără răspuns

Atârnă de ce-am ascuns

Printre pagini gălbejite

Şi coperţi cam prăfuite,

Ale toamnelor târzii,

Când speram că o să vii.

Ba din faţă, ba din spate,

Dracul pe umăr mă bate,

Nu mă-ntreabă nici de viaţă,

Nici de moartea minţii-n ceaţă,

Care lasă-nflorituri,

Peste un cavou de guri,

Ce vorbeau ca la-nceput.

Acum cine este mut?

Gândul bun, din toţi şi toate,

Ar rodi, dar nu se poate;

Sunt stafiile de ieri,

Care cresc în flori de meri,

Sunt stafiile de azi,

Care cresc în ram de brazi,

Sunt stafiile de mâine,

Care cresc în grâu şi pâine.

Între două perne moi,

Două mâini stau în altoi;

Când răspunsul şi-ntrebarea

Ne mai netezesc cărarea,

Lasă drumul să cotească,

Înspre ceruri să ne crească;

Aş putea privi de sus.

Acum ce mai e de spus?

Stau iubirile în roi,

Numărând din doi în doi:

Patru farmece cu jar,

Şase îngeri vin în dar,

Opt canoane despre zei,

Zece legi de farisei,

Ce pe noi ne-au lăudat,

Pentru măşti de bal mascat.

Stau şi eu întinsă lemn,

Cum stau crucile, solemn,

Pe vârfuri de munţi pitici;

Tu pe vârfuri mă ridici,

Să ating doar poala vremii,

Care îşi arogă premii,

Pentru moartea tuturor,

Pentru viaţa vieţilor.

Aşteptarea lasă semn,

Dar urmez al tău îndemn:

Mă ridic din ce nu sunt

Şi din gândul meu mărunt,

Rup cuvântul fermecat,

Care-n taină ne-a legat;

Suntem amândoi ecou,

Eu, cu sinele meu nou.

Aşteptarea lasă semn.

Stau şi eu întinsă lemn;

Stau iubirile în roi,

Între două perne moi.

Gândul bun, din toţi şi toate –,

Ba din faţă, ba din spate.

Gândul rău din nou îmi vine;

Nu e rău, nu e nici bine.

12 iulie 2016, Constanţa